În zbor spre Patria iubirii,
Ce-mi este visul împlinit,
Se scurg din aripi stropi de sânge,
Căci sunt adesea eu rănit.

Se scurg și stropii de putere,
Căci se ridic-adeseori,
Acele ziduri ce se-nalță,
Să nu privesc de după nori.

În zbor spre locul plin de pace,
Îmi tulbură ființa mea,
Și valurile ridicate,
Dorite-adânc a mă-neca.

Un urlet auzit e-ntruna,
Să am vrea teamă de el eu,
Dar teamă n-am căci lângă mine,
În zbor spre cer e Dumnezeu.

Chiar de-mi sunt aripile-nfrânte,
Din zbor eu nu mă voi opri,
Căci focul dragostei divine,
În piept îmi arde zi de zi.

Chiar dacă stropii de putere,
Mă părăsesc în luptă grea,
La capăt de puteri m-așteaptă,
Acel ce poate-a mi le da.

Chiar dacă valuri se ridică,
Chiar de răcnește ca un leu,
Cel rău de pe adânc de mare,
Nu mă opresc din zborul meu.

În el am visele ce-așteaptă,
Să se-mplinească într-o zi,
În ele zbor mereu spre viață,
Și nu doresc a mă opri.
Amin