Omule pribeag prin lume, care azi aici tu ești,
Care ai o grea durere, care taci și-n jos privești,
Care-n miezul cel de noapte, doar suspini și doar oftezi,
Domnul ție îți vorbește, trebuie tu doar să crezi.

El cunoaște frământarea-n care tu ascuns doar stai,
Știe omule că pace, niciodată tu nu ai,
Știe-a ta singurătate, ce te-apas-atât de greu,
Despre tine toate știe, caci El este Dumnezeu.

Lacrimile tale-amare, le-a văzut mereu de sus,
Și aici astăzi pe tine, din iubire te-a adus,
Vrea sa-ți dea o bucurie, cum tu n-ai mai cunoscut,
Să alunge întristarea, care vrea să fii pierdut.

Vrea sa-ți mângâie durerea, vindecare vrea să-ți dea,
Știe că tu ai o rană, ce îți este-atât de grea,
Vrea de azi tu niciodată, omule să nu mai spui,
Că ești singur tu pe lume, ca tu ești a nimănui.

Vrea să înțelegi că-n palme, cuie Lui când i-au bătut,
I-au bătut și pentru Tine, sa-ți dea azi un început,
Să îți dea și mântuirea, ce odat o aducea,
Când scuipat de o mulțime, dealul Golgota urca.

Când era lovit de bice, și la tine se gândea,
Ca să ai tu azi salvare, doar tăcut atunci răbda,
Era prigonit de oameni, omule... căci te-a iubit,
Pentru-al tău păcat pe-o cruce, a fost Domnul răstignit.

Dar să știi căci El și astăzi, te iubește și ar vrea,
Să ajungi în Țara sfântă, ce sfârșit nu va avea,
Vrea să stai cu El la masă, și cu cei care sunt sfinți,
O întreagă veșnicie, tu cu îngerii să-i cânți.

Vrea să calci pe străzi de aur, l-al Său braț de Împărat,
Într-o haină de mireasă, vrea să fii tu îmbrăcat,
Vrea acum să dezrobească, omule... sufletul tău,
Din robia păcătoasă și din lanțul celui rău.

Inima tu doar deschide, vrea să între Domnu-n ea,
Ca să-i dea ei vindecare, și lumină să îi dea,
Prin fior El se coboară, căci ar vrea să fii atins,
De un foc ce-i a iubirii, care nu poate fi stins.

Nu te-ntoarce unde lumea, omule e-atât de rea,
Are drumurile morții care te vor duce-n ea,
Te va scufunda-n pierzare, dacă azi nu hotărăști,
Ca pe urma ce-a lasat-o Domnul nostru să pășești.

Astăzi ție El îți spune, mâine poate fi târziu,
Să nu te trezești în locul, ce va fi în veci pustiu,
Astăzi mâna își întinde, tu întinde-o și pe-a ta,
Căt de minunată-i viața, cu Isus... tu vei vedea.

Astăzi poți primi iertare, tu de orișice păcat,
Astăzi poți fi tu de Domnul, omule și vindecat,
O chemare ție-ți face, ultima ea poate fi,
Vino-n oastea Celui veșnic, vino... nu mai zăbovi.
Amin