Ramâi cu noi în miez de noapte,
Să nu ne pierdem în apus,
Să așteptăm toți răsăritul,
Privind mereu numai în sus.

Sub bolt-adesea-ntunecată,
Noi te rugăm ca să rămâi,
Să nu ne rătăcim în teamă,
În fața noastră Tu să fii.

Rămâi căci tare se aude,
Un răcnet ce-i doar furios,
Ridică ziduri de oprire,
Ca să ne pierdem drag Hristos

El face apa să ridice,
Atâtea valuri care vin,
Cu lacrimile suferinței,
C-un gust amar... ca de pelin.

Rămâi cu noi în vremi din urmă,
Noi doar cu Tine vom putea,
Să trecem valea-ntunecată,
Să te putem întâmpina.

Tu ține-ne mereu de mână,
Căci vrem cu Tine doar a fi,
Să nu ne prindă singuri noaptea,
Ce își dorește-a ne-nghiți.

Rămâi cu noi în miez de noapte,
E vremea marelui apus,
Căci după el e infinitul,
Să fim cu Tine vrem Isus.

Căci Tu ești Cel fără de margini,
Ești Cel ce nu se va sfârși,
Rămâi cu noi să fim cu Tine,
Când infinitul va veni.
Amin