Când glasul Lui răsună
Pământul se-ngrozește,
El este Domnul vieții,
De moarte ne păzește,
Noi suntem fără teamă,
Chiar de s-ar clătina,
Și munții... sau din mare,
Vre-un val de ar urla.

Chiar de ne stau în față,
Azi vești ce ne-ngrozesc,
Păziți suntem de ochii,
De sus ce ne privesc,
Chiar de e noaptea lungă,
Spre răsărit privim,
De-i grea azi alergare,
În ea nu obosim.

El toate stăpânește,
Ce sunt pe-acest pământ,
Cu noi e-ntotdeauna,
Conduși suntem de-un sfânt,
A lui Avram și Iacov,
El este Dumnezeu,
E turnul de scăpare,
Și pentru noi mereu.

În mijlocul de strigăt,
Se-arată slava Sa,
În jale și durere,
Noi Lui îi vom cânta,
Ne-aduce veselie,
Chiar și în strâmtorări,
Nădejdea vremii care,
E dincolo de zări.

Ne satură cu harul,
Ce-l lasă revărsat,
Se ține de cuvântul,
Ce pentru noi l-a dat,
Ne crește bogăția,
Comorilor de sus,
Ne ușurează greul,
Ce nu poate fi dus.

E stânca de putere,
Pe care ne-a zidit,
Prin jertfa de pe cruce,
Pe noi ne-a mântuit,
Chiar de-ar răcni adâncul,
Vre-o dată n-ar putea,
S-aducă tulburare,
Isus ne va scăpa.
Amin