Dacă am avea iubire, inimile noastre-ar fi,
Bune, blânde, iubitoare-n orice vremuri ar veni,
N-ar mai fi azi răutatea, ce pe mulți strâns ia cuprins,
Care stinge felinarul, ce în noapte er-aprins.

Dacă am avea blândețe, răni în urmă n-am lăsa,
Ci cuvintele rostite, ele doar ar vindeca,
N-ar aduce-atâtea lacrimi, când din gură le rostim,
Pentru cei ce trec prin vale, pentru cei care suspin.

De-am fi plini astăzi de milă, nu am fi judecători,
Pe pământ și-n cer e Unul, nu am fi cei bârfitori,
Printre noi n-ar fi vre-o dată, nici săraci nici cei bogați,
Văduvele sau orfanii, nu ar fi nici ei uitați.

De am strânge azi cuvântul, revărsat ce e de sus,
S-ar vedea în viața noastră, numai slava lui Isus,
Nu ar fi mândria-n frunte, lăcomia nu ar fi,
Am fi luminați de Domnul, și nici nu am rătăci.

Căci cuvântul e lumină, el ne poate lumina,
Milă poate, și blândețe, și iubire a ne da,
E belșug în toate care, sunt comori în cerul sfânt,
E doar unul, El e Domnul, sus în cer... și pe pământ.
Amin