O veste buna
O stea mi-a coborât în palmă
Şi cu un licăr mi-a zâmbit...
Din cer ea mi-a adus o şoaptă
Cu glas de taină
Ce m-a umplut de fericire:
"Tu eşti iubit!"
Cu rotitoare raze de lumină
Mi s-a ascuns la piept
Şi am ţinut-o mai aproape
Chiar sub haină.
Am mângâiat-o din privire
Şi I-am şoptit: "De când te-aştept!"
"De mult doream să ştiu anume
că cineva se gândeşte la mine .
De mult doream să simt şi eu
Pe cineva alături,
O vorbă de alint şi de iubire
Dar...de la cine?"
Atunci cu–n susur blând şi liniştit
Steluţa ce din ceruri s-a desprins
mi-a zis: "Tu oare n-ai ştiut până acum
că dincolo de zare,
ai Tată iubitor— în strălucire?"
...apoi steluţa mea... s-a stins...
Statistici
- Vizualizări: 1874
- Export PDF: 2
- Comentarii: 2
Opțiuni
De același autor
Din același album
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
ce-i aici? Dacă nu s-ar constata din versurile precedente că tocmai ai primit o veste mare, cea mai importantă, că ai, avem un Tată în cer bun şi iubitor, aş crede că se termină înt-un mod trist poezia ta.
Nu vreau so cred totuşi, steluţa nu s-a stins, ea doar a plecat după ce şi-a atins scopul, ca să vestească şi altor oameni acelaşi lucru minunat.
Din păcate de multe ori suntem trişti şi nu ne simţim iubiţi, uitând că Cineva acolo Sus ne iubeşte mereu şi mai ales că Isus ne-a iubit necondiţionat până la a-şi da viaţa pentru noi.
Fie ca dragostea lor pentru noi să nu aibă în veci sfârşit!