Aș dori să nu știu Doamne,
Gustul cel ce-i dureros,
Să am inima întreagă,
Fără răni sfinte Hristos,
Fără urme zdruncinoase,
Lacrimi ce-mi aduc mereu,
Când ascund suspine grele,
Și de Tine Dumnezeu.

Aș dori să nu știu noaptea,
Câte clipe are ea,
Cât de rece este Doamne,
Nici de trecerea ei grea,
Vreau ca să găsesc odihnă,
Pace vreau ca să găsesc,
Vreau ca să te prind de mână,
Tu nu știi... dar te iubesc.

Aș dori să număr norii,
Să nu fie unu-ntins,
Vreau să aibă multe margini,
De mânie îi vreau stins,
Chiar de-arunc-adesea ploaie,
Chiar sub ea de-mi va fi greu,
Nicicum nu mă va atinge,
Scut îmi ești Tu Dumnezeu.

Aș dori să fiu ca roua,
Înălțată ce-i în zori,
De pe cele-ncântătoare,
Flori ce-s pline de culori,
Ca să nu aud cuvinte,
Ca să mor ce ar dori,
Vreau să mă înalți la Tine,
Domnul meu... nu zăbovi.

Aș dori să nu știu vremea,
Focului ce este-aprins,
Care inima-mi topește,
Doare! ! ! ... . și mă simt învins,
Să mai știu eu vre-o durere,
Dumnezeule n-aș vrea,
Căci eu am o mare teamă,
Că nu pot a o răbda.

Liber vreau să fiu spre Tine,
Fără răni... fără dureri,
Fără aripile frânte-n,
Zborul meu ce-i înspre zări,
Liber vreau să fiu din lațul,
Aruncat de cel cei rău,
Ca să pot fi mai aproape,
De-a Ta slavă Domnul meu.
Amin