Îmi arde inima în mine,
De dorul Celui preaînalt,
De un fior plin de iubire,
De glasul Lui cel blând și cald.

Aprinsă-i după veșnicia,
Ce este-n Patria de sus,
Acolo unde niciodată,
Aceste vremuri grele nu-s.

Ma arde inima dorită,
De viața dincolo de nori,
Acolo unde veșnicia,
E cea ce are numai zori.

Spre ea îmi este-a mea privire,
E locul mult ce îl doresc,
Spre el eu merg și-n alergare,
Iubind nu pot să obosesc.

Îmi arde inima-n suspine,
Să te-ntâlnesc în grab-aș vrea,
Să nu mai ardă-n piept dorința,
Vreau față-n faț-a te avea.

Să nu trăiesc o amintire,
Sau doar în visul meu mereu,
Eu vreau pe străzile-aurite,
Ca să mă plimb la brațul Tău.

Să uit durere-ascuțitoare,
Ce viața mi-a îngreunat,
Care ades a mea privire,
Înspre pământ mi-a aplecat.

Să uit mulțimea care rane,
Mi-a pus în inimă adânc,
Eu vreau s-ajung unde-o vecie,
Doar Domnului blând o să-i cânt.
Amin