O... ce frumoasă vă fi ziua, când noi la ceruri vom zbura,
În haine albe de mireasă, cu Mirele ne-om înălța,
Ce minunat va fi în clipa, când vom zbura spre veșnicii,
Acolo unde curge miere, și străzile sunt aurii.

Cu soarele ce doar răsare, în fața noastr-atunci vom sta,
Cu cei ce-s sfinți la masa-ntinsă, în veci doar ne vom bucura,
Ce minunată va fi clipa, când vom intra în Paradis,
Nu este numai o poveste, e-adevărat chiar de-i un vis.

O... ce frumos va fi cu Domnul, în zorile ce-or răsări,
Minunăția lor vre-o dată, în ceruri nu va asfinți,
Nu vor fi umbre dar nici norii, ce raze-adese-aici ei sting,
Nu vor fi lacrimi căci în ceruri, nu-i locul celor care plâng.

Nici florile n-au ofilire, nici vremea n-are un trecut,
În ceruri fiecare clipă, ea are doar un început,
Doar imnuri vii de biruință, cu toții noi îi vom cânta,
Căci sus în cer e doar un cântec, vre-o dată nu e vreme grea.

O... ce frumos va fi când cerul, se va deschide pentru noi,
Când vor rămâne-n urmă lacrimi, și suferințe, și nevoi,
Când vom uita de vremuri care, doar întristare ne-au adus,
Căci numai bucurii în ceruri, vor fi acolo cu Isus.

Doar primăveri mereu plăcute, cu adieri blânde de vânt,
Vor fi în unde în veci iubire, va fi căci locul este sfânt,
Cât de frumoasă va fi viața, în veșnicii cu Dumnezeu,
Acolo unde nu există, nici vremea grea nici timpul greu.
Amin