Ce har măreț ne-ai dat Isuse, ca să avem al Tău cuvânt, din el să ne hrănim când iarăși, e foamete pe-acest pământ,
Ce har măreț el să ne fie, o armă-n lupta ce e grea, atunci când obosim în luptă, vedem mereu puterea Ta.

Ce har măreț ne-ai dat sub soare, să ne numim copiii Tăi, când Tu ne-ai luat din rândul celor ce merg spre moarte. . ce sunt răi.
Ne-ai pus pe urma ce-ai lăsat-o s-ajungem unde azi Tu ești, unde o-ntreagă veșnicie doar Tu o să împărătești.

Ce har măreț este când zorii, înalță roua către cer, cum Tu ne vei' nalța în vremea, ce este astăzi un mister,
Ce har e dragostea divină, ce ne-a unit pentru vecii, cu ochii către marea clipă, în care Tu o să revii.

Ce har măreț e astăzi șansa, mai lângă Tine a veni, lăsând în urmă lacrimi care, dureri doar pot pricinui,
O... cât e azi de mare Doamne, un har ce doar Tu l-ai lăsat, de a zbura în vis spre ceruri, în locul cel mai minunat.

Ce har măreț este chemarea, ce o mai faci și azi de sus, când ei povara celor care în ea cu teamă s-au ascuns.
Atunci când Tu mai dai salvare, e numai harul Tău ceresc, atunci când dai putere celor, care pe cale obosesc.

E har atunci când din robie, dezlănțuiesti ființe vii, e har atunci când lângă patul, acelui ce-i olog Tu vii,
E har atunci când iar prezența, Ta o simțim când Tu cobori, să dai valoare celor care, aici sunt ei fără valori.

Ce minunat este Isuse, sub harul revărsat și-acum, el ne arată cât de mare, ești pentru noi... și cât de bun.
E harul Tău ce niciodată, să se sfârșească nu am vrea, căci doar prin har noi izbăvire, în orice vremi putem avea.
Amin