Te voi sluji până-n apus de soare,
Te voi sluji și-atunci când obosesc,
Căci Tu îmi ești Isuse alinare,
Și doar pe Tine eu mult te iubesc.

Te voi sluji când norii iar se-arată,
Când scutură din ploaia cu fiori,
Te voi sluji mereu ca prima dată,
Căci Tu îmi ești puterea cea din zori.

Voi asculta doar glasul Tău în toate,
Să nu mă rătăcesc când iarăși vin,
Cu-atâtea viclenii... atâtea șoapte,
Ce-aduc doar tulburare și suspin.

Voi merge doar pe urma-nsângerată,
Ce poate a sfârși ea doar în cer,
Căci nu aș vrea să gust din lumea celor,
La capăt care în durere pier.

Te voi sluji până când iarăși Doamne,
Aici Tu pe pământ vei reveni,
Dar nu pentru-a mai duce înc-o dată,
O cruce pentru a mai chinui.

Te voi sluji căci viața pentru mine,
Ti-ai dat-o când mureai nevinovat,
Nu vreau ca să privesc o clipă-n urmă,
Căci lumea nu-mi va da ce Tu mi-ai dat.
Amin