Batjocorit cu fața-nsângerată,
Cu spinii care fruntea-i străpungea,
Pe dealul suferinței plin de milă,
Sub ploaia cea de pietre El urca.

Sub bicele ce răni lăsa pe spate,
Sub gurile spre moarte ce-l duceau,
Doi ochi plini de iubire doar spre ceruri,
Plini doar de bunătate ei priveau.

Hulit dar și scuipat era de oameni,
Și fără de vre-o vină judecat,
Era El Dumnezeul îndurării,
Acel ce slava-n urmă a lăsat.

Urca El să aducă omenirii,
Iertare de păcatul cel murdar,
Urca El să aducă veșnicie,
Și celui ce era un biet hoinar.

Urca spre culmea unde-n chinuri grele,
Murea pentru a-l tău și-al meu păcat,
Urca în grabă... fără de oprire,
În urmă să privească El n-a stat.

Cu inima curată-ntotdeauna,
Să fim răscumpărați El a luptat,
Atunci când cu o suliță în coaste,
Era străpuns... un Miel nevinovat.

Pe drumul suferinței urca Domnul,
O clipă n-a oprit în drumul Său,
Iubind întreg pământul se dăduse,
De Rai să ai tu parte dar și eu.

Tăcea când îl băteau pe lemn în cuie,
Tăcea... când răstignit era Isus,
Ce jale... ce durere-ngrozitoare,
Dar tot nu s-a oprit... privea în sus.

Pe cruce mijlocea pentru aceia,
Ce cuie-n mâni atunci lui îi băteau,
Dar printre ei și noi eram păgânii,
De El care întruna doar râdeau.

Și noi am fost cu piatra-n mâini odată,
Și noi pe El doar l-am batjocorit,
Și noi am fost acei care odată,
Pe-un mare Dumnezeu l-am răstignit.

O Doamne a Ta jertfă ea și astăzi,
Iertare mai aduce de păcat
Tu iartă-ne căci vrem să fim cu Tine,
Acolo-n locul cel mai minunat.

Tu iarta-ne durerea care Ție,
A noastră vină ți-a pricinuit,
Atunci când pentru noi sfinte Isuse,
Ai îndurat tăcut... ai pătimit.
Amin