Nu ți-e dor de patria iubită? ,
Nu ți-e dor de gropile din ea? ,
Nu ți-e dor de România mare,
Unde te-ai născut? ... este și-a ta.

Nu ți-e dor oare de mămăligă? ,
De bătrânii care stau la sfat? ,
De câmpiile pline de joacă,
Unde ai crescut... oare-ai uitat?

Nu ți-e dor de mama și de tata? ,
De vecinii care-au suportat,
Zgomotul de minge de la poartă,
Când tu te jucai neîncetat.

Oare nu ți-e dor de România? ,
Oare de ce te-ai înstrăinat,
Stai astăzi departe cu străinii,
Ca să ai un ban neimportant.

Oare ai uitat tu tricolorul? ,
Oare nu mai știi cine tu ești? ,
Nu uita... ROMÂN tu vei rămâne,
Chiar dacă departe azi trăiești.

Nu ți-e dor de ulițele-nguste? ,
Pline ce odată ele-erau,
Când veneau acasă de la trudă,
Mamele și tații ce munceau.

Oare nu ți-e dor de-o-mbrățișare,
Oare azi acasă tu nu vrei? ,
Vino câtă vreme sunt în viață,
Cei ce te așteaptă... sunt de-ai tăi.

Lasă lumea țărilor străine,
Lasă tot și vino înapoi,
Să copilărești încă odată,
Fără griji și fără de nevoi.