Pe dealul Golgota sub strigăte multe,
Sub mâinile-ntinse cu pietre... urca,
Ducând crucea care-i era ea străină,
Isus... pentru noi care viața-și dădea.

Lovit fără milă de bice întruna,
Era când corana de spini o purta,
Că era un Fiu El de Rege... niciunul,
Din marea mulțime atunci nu-l credea.

Desculț plin de răni El ducea o povară,
Când gloatele multe pe El îl scuipa,
Și guri ce-i cântau la intrarea-n cetate,
Strigau să-L omoare... dar vină n-avea.

Tăcut plin de sânge, cu fruntea străpunsă,
El doar înainte privea căci a vrut,
Să biruie moartea pe crucea durerii,
S-avem noi la capăt un nou început.

Bătut era-n cuie în mâini și picioare,
De cei pentru care mereu se ruga,
Căci dragostea Lui era ea-atât de mare,
Să moară niciunul din ei nu vroia.

În grea suferință murea-n chinuri grele,
Când Duhu-și dădea sus pe culme Isus,
S-avem azi salvare și-n față o țintă,
S-avem răsăritul... înspate-un apus.

A dat omenirii un rost El în viață,
Pământului El o salvare i-a dat,
Urcând dealul greu cu o cruce în spate,
Bătut când de bice era Cel prea-nalt.

Iertare-aducea de păcatele multe,
Prin jertfa Sa viață Isus aducea,
Atunci când hulit El era pe-a Sa cale,
Când doar pentru noi fără vină murea.

O Doamne ce grea ți-a fost calea Părinte,
Ce Tu ai ales s-o înduri pentru noi,
S-avem biruință când lupta-i aprinsă,
S-avem și putere când este în toi.

Cu laude astăzi venim noi la Tine,
Și doar mulțumire ți-aducem mereu,
Căci ești Împăratul ce stă-n față noastră,
Doar Tu ne ești Doamne un Sfânt Dumnezeu.
Amin