Calea pocăinței, să o schimbi vre-o dată,
N-ai să poți căci este-n palme ea săpată,
N-ai să poți nici cursul, apei ce-i de sus,
Să îl schimbi căci apa-i viața din Isus.

Să o faci vre-o dată, după placul tău,
N-ai să poți căci este, ea din Dumnezeu,
Este ea lăsată pe acest pământ,
Doar de Unul singur, este Cel preasfânt.

Tu îmbracă-i haina, poart-o cu folos,
Ca pe drumul vieții, să fii glorios,
Nu lărgi cărarea, las-o cum e ea,
Domnul a deschis-o, sus... pe Golgota.

Să-i îmbraci răbdarea, și să stai în ea,
Jos la poala crucii, Domnul cum era,
Nu-i sapa tu maluri, căci Isus mereu,
Plin de o răbdare, a urcat cu greu.

Fii plin și de milă, plângi cu cei ce plâng,
Căci așa e calea către locul sfânt,
Urca pe-a ei trepte, Fii biruitor,
Cei ce cred în Domnul, sunt mereu în zbor.

Calea pocăinței... una este ea,
Să o schimbi vre-o dată, tu nu vei putea,
Este ea trasată, cu un sânge sfânt,
Ce-l vărsa pe-o cruce, Domnul suferind.

Doar ea te va duce, sus în veșnicii,
Nu alege alta, doar pe ea rămâi,
Chiar de-i grea... tu singur, nu vei fi pe ea,
Duhul sfânt din ceruri, te va ajuta.
Amin