Mirosul trădării plutește la cină,
Cu gândul la pungă un Iuda se duce;
Copacul cel verde-i cioplit pentru cruce
De “orbii” ce ochii nu-i vor unși cu tină.

În bezna-nserării moment de răscruce,
Isus se-nfioară de-a lumii grea vină;
Și-n lacrimi de sânge în vechea grădină
Alege-n tăcere Calvarul să urce.

Iar gândul acolo lăsând să ne poarte
Spre locul în care schimbat ni-e destinul
Cu frică și tremur ne punem deoparte.

Făcându-ne una cu Mielul, Divinul,
Vestim cu credință o viață prin moarte
Atunci când gustăm pâinea sfântă și vinul!

Dany Căpătan