A fost cumplitul ceas al omenirii
Când vechiul legământ s-a destrămat
Și Noul Legământ, pecetluit cu sânge
Pe veci de veci cu Tatăl, deplin ne-a împăcat.

Isus Cristos la cină - doar El și ucenicii
În atmosferă intimă, în camera de sus
Din bob de grâu, ca și din rodul viței
I-a invitat pe-ai Săi să ia
acolo jos, ș-apoi doar Sus.

Când Iuda a ieșit afară, era noapte,
Dar Domnul - El, Lumina - rămas-a cu ai Săi
Din Trupul Lui El le-a făcut o parte
Și sângele-Și vărsat-a pentru ei.

Broboane roșii, de sudori și sânge
Tărâna au sfințit-o când Mielul se ruga
El - Cel din care, prin care, pentru care
Au fost create toate, și doar spre slava Sa.

Oare și-adus aminte
De vremile genezei, pământ când plămădea?
Oare-n genunea neagră, 'nainte de lumină,
Dincol' de începuturi, gânditu-S-a o clipă:
Aici va fi grădina în care-ngenunchea?

Ești tu al lui Cristos sau ești cu Iuda?
Ești fiu răscumpărat prin Noul Legământ?
Aproape ești de Domnul, la masă, dar... departe... ?
În noapte-afară... sau la cină, cu preaiubiții stând?

Și ție azi Cristos vrea să-ți ofere
Trupu-I și sângele-I drept legământ
Că într-o zi, cu Tatăl, cu mult dincol' de stele,
Vei sta la masă tu, Cristos și cei din Noul Legământ.

Din dragostea-I imensă, de frați și de surori,
Acolo Sus ai parte, dar și jos pe pământ,
Cristos S-a dat la moarte - Iubirea de pe cruce -
Ca să primești cunună în Cerul de splendori.