Așa puțin se mai vorbește despre Tine,
Domn ceresc și minunat...
Dar sărbătorim cu mese-mbelșugate,
Cu care Tu... ne-ai binecuvântat! ...

Miel sacrificat și ouă roșii,
Miros dulce de cozonac...
Multe obiceiuri și tradiții! ...
Dar unde-i Cel ce toate ni le-a dat? !

Unde este Mielul din vecie,
Ce jertfă pentru noi S-a dat?
Lui I S-a dat, doar oțet pe un burete,
Când a zis: „Am însetat!"

Mielul nostru Sfânt, e Domnul Isus! ...
El, de Paști a fost crucificat,
Ca și mielușeii din vechime,
Care, la întâiul Paște, au fost sacrificați!

Prin ei au fost salvați toți aceea,
Care, de Dumnezeu au ascultat,
Și cu sângele neprihănirii,
Câte-un semn în jurul ușii au trasat! ...

Semnul i-a salvat atunci de moarte!
Pe-ai lor întâi născuți, de moarte i-a salvat...
Și au fost eliberați din robia egipteană...
Dar de osânda sufletului, nu au fost salvați!

Nici sângele mieilor de jertfă,
Ce-au fost apoi sacrificați,
Nu a putut s-aducă ispășire,
Eliberare pentru veci, de sub păcat!

Doar Sângele Mielului Divin,
Sângele lui Isus S-a vărsat,
Pentru a fi semn și putere peste veacuri,
Prin care, orice suflet poate fi salvat!

Nevoie-a fost, de-un Miel ales de Tatăl,
Fără cusur, nevinovat,
Miel de ispășire, pe care să se pună,
Al lumii întregi, murdar păcat!

Un Miel, care să moară pentru lume,
Pentru orice om, ca jertfă dat,
Împlinind prin El Legea care cere,
Moarte, pentru orișice păcat!

El e Mielul! Și-n amintirea Lui,
O Cină Sfântă-a instaurat,
Prin ea te-mpărtășești cu Trupul,
Și cu Sângele Său, nevinovat!

Isus Domnul, a fost dat la moarte,
Dar a treia zi a înviat!
El e viu, în veci de veci trăiește,
Pe puterea morții a călcat!

Hristos e Viu! Ce mare Sărbătoare!
Vestiți puterea Lui! E Împărat!
Nu doar în biserici, ci-n întreaga lume,
Să fie binecuvântat!

Și nu doar de Paști! ...
În orice clipă, și în orice ceas,
Să ne amintim, că El e Minunatul,
Care, cu Tatăl Sfânt ne-a împăcat!