Creștinii, sunt candidați le sfințenie
Dar încă nu-s, că sunt în prelucrare
Ei sunt încă în șantier, și Duhul Sfânt
Îi prelucrează cu atenție, etapizând.

Sfințenia e progresivă, viața întreagă
Abia la ajungere în cer, e definitivă
Abia acolo vom fi sfinți, pe deplin
Aici mai e în toată viața ceva străin.

Niciunul din noi, nu suntem Perfecți
Dar perfectibili, lăsându-ne prelucrați
Dacă ești creștine, mai ușor de prelucrat
Ajută-L și pe fratele tău, care-i pietrificat.

Sfințenia, această lucrare minunată
Ce-i începută cu tine cândva, odată
O va duce la bun sfârșit, înțelege bine
Dar lucrul acesta depinde și de tine.

Voia lui Dumnezeu, e sfințirea noastră
Să fim Sfinți ca El, trăind întreagă viață
Prin adevărul Său, pe toți ne sfințește
De-i suntem credincioși, cum o cere.

Cel Sfințit de El, nu mai e pământesc
Este pus deoparte pentru Cel ceresc,
Trăind după principiile lui Dumnezeu
Se păzește, de orice i se pare rău.

Sfințenia-i, lucrarea harului lui Dumnezeu
Prin ea, om onest reușesc să devin și eu
Dar este un mare efort, personal susținut
Dar pentru sfințenia mea, este a Lui merit.

Sfințenia nu-i virtute, asemenea urcușului
Nu, ci e virtute a smereniei, a coborâșului
În Sfințenie, scara este cu vârful în jos
Așa Sfântul, îl poate onora pe Hristos.

Ca să poată intra în noi virtutea, sfințenia
Smerenia, ne deschide tuturor inima
Îndărătnicia din fire, sinele trebuie smerite
Ca să putem ajunge, oameni la sfințenie.

Aceasta o face Dumnezeu, prin încercare
Ce face pe oricine, din înălțimi să coboare
Pentru fiecare, Dumnezeu are metode
Eul și sinele îndărătnice, să fie îmblânzite.

Să ne pună deoparte, pentru El în veșnicie
Dacă N-ea hotărât, pentru a Sa mântuire
Sfințenia-i, starea la care vom ajunge
Atunci când vom fi cu Domnul, în veșnicie.