Pe-o cruce, sus, cu trupul stors de viață,
Vedeai un om ce-a suferit amar -
Din rana mare ce-o avea în coastă
Curgea un ultim firicel de apă -
La dreapta și la stânga, un tâlhar~&,"&~

Se însera încet, când prin cetate
Către palat un om trecea tip-til -
Privindu-i haina ce-o avea în spate
Și pasul ce-l purta cu demnitate
Părea că e bogat dar și umil...

Trecu de garda care-l salutase
Și-acum stătea în fața lui Pilat
Privindu-l de sub toga de mătase:
-Prietene! - și mâna iute-și dase -
Cu ce probleme astăzi la palat?

-Vreau să vorbim despre-o crucificare...
-Aaa, da! ... Hristos - Profetul vost' iubit!
Făcutu-s-a o vâlvă-atât de mare! ...
Dar am scăpat, că ultima suflare
Și-a dat chiar azi, procesul s-a sfârșit! .

O, Pilat! ... eu vin din Arimateea,
Ca Paștele să-l țin cu neamul meu.
Hrisos e Mielul sfânt, este Mesia,
El astăzi împlinește profeția!
Atât te rog acum: dă-mi trupul Său!

-Măi, Iosife! Te știu un om cu vază
Și la palat, vezi, bine ești primit,
Afacerea-ți mereu înaintează -
Lasă-i pe-aceștia care celebrează
Sabate și-Împărați la pescuit!

-Ți-am spus, Pilat, El nu-I ca orișicare!
Yehova însuși, nouă L-a promis,
Făcea minuni pe munte și pe mare...
Pilate! ... dacă mâine-n sărbătoare
Acest Isus, pe care L-ai ucis,

Îl vei vedea că-I viu? ! ...
-Nu! ... nu se poate!
Un mort, e mort, și-apoi - nu-s vinovat
Nu L-am ucis. Evreii tăi, azi-noapte,
Preoții si soborul din cetate
Mi L-au cerut să fie condamnat.

Și-ascultă-mă: m-am săturat de-acuma
De-al tău popor, ucigător de neam!
Și-și duse-n gânduri lângă tâmplă mâna
Ferindu-se de Iosif, de lumina
Care intra puternică prin geam...

Oftă adânc, parcă să-și dea amarul:
-Ah! nu știu, Iosif! aș fi vrut să-L scot!
Mă chinuie și-acum privirea, visul...
Dar n-am putut, vai, unde mi-e ligheanul,
Încă o dată să mă spăl de tot? !

-Ce vis, Pilate? Poți să-mi spui și mie?
-Ah, lasă-mă! Sunt încă frământat -
Întreaga scenă parcă-n minte-i vie -
Și cum m-avertizase-a mea soție:
"Să nu-i faci niciun rău, e sfânt, eu L-am visat.

Venea pe nori pe-un cal alb ca zăpada
Să judece pământul și-orice om
Și mii de îngeri îi erau armata,
Iar ochii-i flăcări scânteiau... și-n dreapta
Avea cununi de Rege-nvingător!

Ah, Iosife, ajută-mă! Hai, spune!
Că... a murit Profetu-i vina mea?
De ce n-a zis nimic? Pe bune!
Atâtea întrebări am vrut a-I pune -
I-am spus că pot să-L scap, dar El tăcea.

Am vrut să știu ce-i adevărul,
Să-L judec în dreptate am dorit,
Dar am văzut că-L condamna soborul,
Preoții, cărturarii Lui, poporul
Și El... tăcea! Eu ce puteam să zic?

Că legea voastră n-o cunosc. Degeaba
Privea la mine slab, tăcut, supus...
Și mi-am adus aminte de Baraba -
El omorâse oameni cu grămada
Prin el, Îl pot scăpa eu pe Isus... !

Se tulbură Pilat privind în urmă,
Văzându-i față-n față pe cei doi,
Și se răsti la Iosif: -Am vreo vină?
Ah! ... și avea în ochi acea lumină
Ce, ce... mă-ngrozea, si face-un pas 'napoi.

-De-ai fi văzut si tu, atunci, tabloul
Ce chiar și-n somn mă chinuie cumplit:
Aici - un sfânt, dincolo - ucigașul,
Și-n dată zbiară din mulțime glasul:
"Baraba - liber! Sfântul - răstignit!

Vai, încă-aud acele voci în minte,
Urlând ca iadul îngrozit, șuvoi,
Și am rămas pe tron, fără cuvinte
Privind la Sfântul ce stătea cuminte
Și ca să scap, am zis: "Luați-L voi!"

O, cum săriră-aspra-I toată gloata
Ca niște câini, ca taurul turbat,
Și am ieșit lăsând acolo cloaca
Să-și facă-n ură planul lor si joaca -
Dar spune-mi, Iosife, sunt vinovat!

Și-n jilțul moale se-aruncă-n neștire,
Dar ca un arc sări-n picioare iar,
Strigând la Iosif, parcă scos din fire:
-Ce vrei? O, Iosif, iartă-a mea ieșire!
Regretele acum sunt în zadar...

Lasă-mă, du-te, fă ce vrei cu trupul,
Oricum e mort, ostașii-au confirmat!
E prea târziu, nu pot întoarce timpul
Era o clipă când putusem totul
Și n-am facut nimic, sunt vinovat!

O, Adevărul în fața mea stătuse,
Aș fi putut să fiu acum eliberat,
Dar am facut ce mulți atunci făcuse
Orbirea lor, pe mine mă orbise
Dar acum văd: eu sunt un vinovat!

Se duse Iosif - în palatul mare
Un om se chinuia de-acum amar -
Prin fața lui trecutul îi apare...
Cum a ales! Vai, câtă remușcare!
Dar prea târziu, regrete-s în zadar! ... . .

Mulțimi și azi privesc ades la cruce,
Dar nu-I acol' - Hristos a înviat!
El le arată calea ce trebuie s-apuce,
Dar nepăsarea lor regrete va aduce
Și vor striga arzând: Eu sunt un vinovat! ... . .

Hristos e viu! E-n ceruri Domn si Rege!
Cu El acol' și tu ești așteptat,
Chiar dacă toți trăiesc în fărdelege,
Să nu regreți amar, acuma Îl alege,
Din inimă să spui: Hristos a înviat!

Amin!