Mă las, ca și o boare, in palma Ta ușoară,
Cu aripa albastră, o aripă ce zboară
Și caută viața și bolta cea senină,
Tărie și credință și-o dragoste divină.

Descătușată, astăzi, îmi simt aripa vie;
Si simt căldura palmei. . și simt o bucurie
Cum doar Acel ce-i veșnic, și drept, fără de pată,
Ne poate da atuncea când haina e curată.

Și îmi deschid aripa și mă înalt în zborul,
Ce-i scris pe cerul vieții, ce risipește norul.
În taina părtășiei cu Cel ce mă iubește,
M-adap cu mied, iar, pâinea, de-acum, îmi prisosește.

Că El, Cel care poartă de grijă celor care
Se-ncred și îl urmează, și nu se pierd pe cale,
Ne va deschide poarta de-azur, mărgăritare;
O poartă de lumină ce stralucește-n zare.