O CHEMARE

Am venit din slavă-înaltă și M-am coborât la tine,
Am venit din bogăție și din cinste spre rușine,
Am lăsat un plai în urmă fără lacrimi și suspine,
Căci am vrut ca să te caut, să te iau în cer cu Mine.

M-am născut în trup de carne ca să fiu la fel ca tine,
Am fost mic, am plâns, am râs, nu mi-a fost deloc rușine...
Când vedeam păcatu-n lume, sufletu-Mi scotea suspine
Și-aș fi vrut pe lumea toată să o iau în cer cu Mine.

Când păcatul te-omora și te sufoca pe tine,
Am venit să te salvez de ocară și rușine;
Ți-am adus o veste mare, ca să nu mai scoți suspine,
Cum să fi îndreptățit să te iau în cer cu Mine.

Și acum, Te-întreb cu lacrimi chiar pe tine, da, pe tine!
Vrei să lași în urmă totul și păcate și rușine
Și dureri, nevoi, necazuri, lacrimi, boli, frică, suspine?
De alegi cu-înțelepciune, chiar te iau în cer cu Mine!