Tu ai oprit cândva Isuse, printre măslinii ce-auzeau,
Cum ochii tăi de sânge lacrimi, ei pentru noi atunci vărsau.
Au auzit cum Tu putere, cereai să bei paharul plin,
De-amăraciune și durere, ce-avea un gust ca de pelin.
Ei au văzut cum pe o piatră, sub a lor frunze-ngenuncheai,
Ei au văzut și lupta-n care, atât de greu Tu te luptai.
Acolo... părăsit de oameni, când ucenici-au adormit,
Acolo-n Ghetimani când parcă, în loc și timpul s-a oprit.
Ei ți-văzut singurătatea, în care-ai fost Tu părăsit,
Și ruga tristă înălțată, atunci măslini-au auzit.
Au cunoscut a Ta durere, căci singur printre ei erai,
Când picătura de putere, doar pentru noi toat-o dădeai.
Dacă îți trece astăzi drumul, pe sub măslini... tu nu uita,
Pe-acolo mai demult și Domnul, tot pentru tine El trecea.
Chiar dacă-ti stă paharu-n față, cu suferințe și dureri,
Fii ca Isus... mereu te roagă, și vei primi de sus puteri.
De-ți este lupta mult prea mare, adu-ți aminte cum lupta,
Îngenunchiat plângând pe-o piatră, de sânge lacrimi când vărsa.
Să nu renunți... mergi înainte, prin Ghetsimani chiar dacă treci,
În fața valurilor vieții, tu trebuie doar să te-apleci.
Chiar de îți trece astăzi calea, ce-i pe pământ pe sub măslini,
Nu da uitării că pământul, călcat e doar de pelerini.
Chiar de-i adâncă întristarea, de moarte cum a fost și-a Sa,
Să nu te-oprești... de sus un înger, va coborâ... te v-ajuta.
Amin