Cum sărbătorești creștine, Paștele ce s-a jertfit?
Ți se pune întrebarea, pentru tine a murit?
Domnul ca și miel de jertfă, pentru tot trecutul tău,
Sau trăiești în nepăsare pentru tot calvarul Său?

Azi din nou ca amintire omenirea la serbat,
Unii cu coniac cu whisky, sau maria au luat,
Ca să fie fală multă, unii fac mai nou și chef,
Unde beau și se îmbată, așa unii îl petrec.

Cu dezmăț cu fală multă, toți creștinii azi îl uită,
Pe Isus Mântuitorul, ce din cer la noi se uită,
Au scos unii dumnezeii și iau dus pe braț cu fală,
Și sfidează și îl uită, pe Isus cei mulți afară.

Se închină omenirea și la moaște și la morți,
Fac atâtea ritualuri că nu poți să le suporți,
Se înșală toți cei care fac din asta un dezmăț,
Căci e o deșertăciune fără Domnul suntem morți.

Te îndemn din nou creștine care ești acum departe,
Nu uita pe Domnul vieții nu uita de sfânta Carte,
Nu uita de cele sfinte cum a învățat Isus,
Să ne pocăim cu toți să putem privi în sus.

Căci mai e puțin și iată Domnul va veni pe nor,
Cu toții sfinții Lui din slavă zecile de mii în cor,
Ca un Soare ce răsare din cerescul empireu,
Așa va fii în ziua mare când revine Dumnezeu.

Se va clatină pământul vor fi semnele pe cer,
Toți acei ce au credință se vor înălța spre El,
Și va fii o sărbătoare cum na fost și nu va fi,
Când se vor uni în taină, Dumnezeu și ai Săi copii.
Amin.