Atunci când ai venit pe lume
Și soarele a strălucit
Căci erai mică, o minune,
Din pântec Domnul te-a iubit.

Și ai crescut, te-ai făcut mare,
Doi prunci pe lume ai adus,
Dar eu ți-s fată, așa se pare,
Așa cum multă lume a spus.

Ești pentru mine ca o mamă,
Mă bucur că ne asemănăm,
N-avem în vene același sânge,
Dar sângele lui Hrist' l-avem.

Aș vrea să-ți spun, ești importantă,
Pe tine mult te prețuiesc.
Ești prietena mea, nu ți-s fată,
Dar ca o fată, te iubesc.

Te port mereu în rugăciune
Și vreau ca Dumnezeu să îți dea
Tot ce-i mai bun, frumos pe lume
Și sănătate, draga mea.

Eu știu ce vrei, mă rog cu tine
Și ruga mea va fi la fel,
Copii tăi să fie bine
Și pentru Domnul să aibă țel.

Familia să fie toată.
În casa Domnului ai vrea,
Se va întâmpla, eu știu c-odată,
Ei glasul sfânt vor asculta.

La marea de cristal vom merge
Și osanale vom cânta,
Căci cerul știe, ne înțelege
Și mântuirea ne va da.

Știu, ți-am greșit, și-ți cer iertare,
Sunt om, n-am vrut să te rănesc de fel,
Din dragostea mea mult prea mare,
Am mai greșit și eu, nițel.

Închei scrisoarea, scrisă-n versuri,
Dar ce simt nu se va încheia
Căci veșnicia e în ceruri,
La veșnici ani, de ziua ta.
Emilia Dinescu