Pe dealul Golgota, sub freamăt de jale,
Tăcut în durere pe-un lemn agățat,
S-aducă iertare bătut fără milă,
Stătea un străin pentru cei ce-au strigat,
Pe drumul spre culme să moară pe cruce,
Să fie în cuie bătut un iudeu,
Ce n-a fost crezut ca e Fiu El de Rege,
Ca este un Fiu de un viu Dumnezeu.
Împins El de gloate, scuipat și de oameni,
Pământului dragostea Lui arăta,
Ca toți să se-ntoarcă, pe El să-L urmeze,
Să ia jugul Lui dar și crucea cea grea,
Să calce pe urma de sânge lăsată,
Atunci când lovit El de bice era,
Să am mântuire, să ai mântuire,
Ce mari suferinți El atunci îndura.
Pe dealul durerii urca pentru mine,
El și pentru tine-atunci viața și-a dat,
Dar Tatăl din ceruri oa dat Lui suflare,
Și după trei zile Isus a-nviat,
De-atunci este-n locul în care întruna,
Ne-asteaptă s-ajungem, când tot va sfârși,
În locul în care nici lacrimi... durere,
Nici grea suferință vre-o dat nu va fi.
E locul în care e doar primăvară,
Acolo ne-așteaptă iubitul Isus,
Acolo nu este nici chin, nici ocară,
E doar răsărit, nu va fi vre-un apus,
Ce mari bucurii vom avea căci în ceruri,
Nu este-ntristare... e dragostea Sa,
Ce n-are un capăt, nu are nici margini,
Iubirea divină e veșnică ea.
Prin jertfa adusă ne-a dat nemurirea,
Atunci când cu moartea pe cruce lupta,
Atunci aducea și iertare ca astăzi,
Iertați ca să fim doar în dragostea Sa,
Cu sângele sfânt ne-a spălat de păcate,
Atunci când coroana de spini a purtat,
Să fim o mireasă de El ce-i aleasă,
Pe strazi aurite în sfântul palat.
Ce jertfă măreaț-aduceai Tu Isuse,
Ce luptă aprinsă ai dus Tu mereu,
Să fim și noi astăzi pe cale prin Tine,
Născuți dintr-un mare și viu Dumnezeu,
Ce har ai adus suferind pe o cruce,
De-o mare mulțime atunci prigonit,
Ne-ai dat veșnicia, ne-ai dat mântuirea,
Când doar pentru noi Tu ai fost răstignit.
Amin