În bunătatea Ta, Tu m-ai strigat,
Umblam în lume rătăcit, eram plecat,
N-am ascultat strigătul Tău, n-am auzit,
M-am adâncit în lume și m-am rătăcit.

M-ai căutat cu zel și cu ardoare,
Vroiai să mă eliberezi din închisoare,
Eu rătăceam în lume, mergeam ca o himeră,
Sperând să întâlnesc doar fericirea efemeră.

Credeam că voi fi bine și voi fi împlinit
Când eu voi face în viață cam tot ce mi-am dorit,
M-am înșelat amarnic, mai mult m-am rătăcit
Căci fericirea toată, eu tot nu am găsit.

M-ai căutat, Isuse, când eu eram plecat,
Ai ciocănit la ușă și eu nu te-am lăsat,
Am încuiat zăvorul și totul am ferecat,
Credeam că-s fericit în lumea mea plecat.

Am rătăcit în lume prin patimi și păcate,
Crezând că este bine să le cunosc pe toate
M-am afundat în vicii, în viața mea mizeră
Sperând la fericire, dar pare foarte rară.
Emilia Dinescu