Vin la cruce, cu smerire,
Îndrăznesc ca să mă rog
Pentru tot poporul care
Nu vede că este orb.
Noi avem Cuvântul sfânt,
Dar în lume rătăcim,
Mult ne place pe pământ,
Oare ne mai pocăim?
Noi ne-am alipit de lume,
Suntem atrași spre lumesc
Și ne-am depărtat de Tine
De tot ce-i dumnezeiesc.
Îndrăznesc să cad în rugă,
Eu sunt mai rău decât toți,
Vreau din nou să fiu flămândă,
Să mă trezești, doar Tu poți.
Emilia Dinescu