O, Taină scumpă! ...

O, Taină scumpă... a mântuirii,
Din veşnicii născută şi păstrată,
Şi tot din veşnicii nedescifrată,
Cine pricepe-adâncurile iubirii
Ce în timp ai fost desfăşurată?

Pentru o lume care L-a-ntristat,
Şi abătută dela voinţa Sa clară,
Pe frontul cel de luptă milenară
Dumnezeu pe Fiul Său L-a dat,
Pe altarul unei cruci, să moară.

Ce iubire, mult prea minunată!
Ea Universu-ntreg, l-a copleşit
Când pentru om S-a răstignit -
Căci prin acest fel manifestată,
Lumile din Galaxii toate-a uimit.

Şi ea întrece, orice cunoştinţă,
Iar de-alungul vieţii nesfârşite
În bucuria vieţii-n veci trăite -
Minţi nemuritoare-n preferinţă
Studia-vor tainele-i nedesluşite.

Şi-or afla că sunt de nepătruns
Ori şi cât de mult le-ar cerceta,
Adevărul minunat, de a-l afla
Căutând la Calvar, un raspuns,
Subiect de veci, va fi Golgota!

Nesfârşit tezaur de înţelepciune
În lumina strălucită de la cruce,
Taină sacră-n susurul cel dulce
Va ramâne pururea-n creaţiune
Un ecou ce veacurile o vor duce.

Flavius Laurian Duverna
20 noiembrie 2007