Rugă
Învrednicește- mă să am candoarea florilor de crin,
Să pot să urc mai sus de nori, în țară Harului deplin;
Să pot răbda ocări și chin, să-ntorc și celălalt obraz,
Să nu m- oprească din urcuș, nici văi abrupte, nici necaz.
Învrednicește- mă, Te rog, să fiu asemeni unor zori,
Să răspândesc parfum Ceresc, în inimi reci s- aduc fiori.
Să- mi dai blândețea Ta de Miel, atunci când alții mă lovesc,
Chiar de-o să cad, să mă ridic și- n Harul Tău mereu să cresc.
Învrednicește- mă, Te rog, să fiu așa cum Tu dorești;
Să mă dezbrac de omul vechi, de fală lumii pământești.
Să nu iubesc nimic mai mult decât iubirea cea dintâi,
Căci toate trece- vor prin foc, dar, Tu ești Cel ce îmi rămâi.