Voi păși, negreșit, doar cu Tine,
Întărește- mi umblarea mereu!
Vin furtuni, amăgiri și nu- i bine
Să mă pierd printre lacrimi, suspine,
Căci cu Tine, pe drum, nu mi- e greu!

Vreau să merg pe cărări de lumină
Sub mantia- ți măreață de cer;
Să mă speli de păcate și tină,
Ca sa fiu un copil fără vină,
Căci ai tăi vindecati nu mai pier!

Să îmi uiți orice greș, orice pată,
Orice drum prăbușit în noroi;
Din tumultul vieții, din faptă,
Să te chem cu o minte- înțeleapta,
Să mă lupt, nu să dau înapoi!

Să mă ungi cu balsamul iubirii,
Trupul lut să-l frămânți cum vrei Tu!
Căci nu vreau calea largă a firii,
Nici veșmânt necurat al măririi,
Și la toate acestea spun: Nu!

Voi pași cu credință spre Tine,
Și-am spun orișicui despre noi!
M- ai iertat, mi- ai făcut numai bine,
Cum nu poate să facă oricine;
Din infern, m- ai salvat! Din noroi! !