Când multe visuri fără Tine
S-au spulberat și sunt uitate,
Când inima-mi adânc suspină
Chemând-Te în neagra noapte,
Când multe doruri am în suflet
Ce nu se sting ci ard mai tare,
Când ochi-mi sunt izvor de lacrimi
Unde să caut alinare?

Când întrebări mii zbor spre ceruri
Și-al meu răspuns parcă nu vine,
Când rugile de mult rostite
Parcă nu au ajuns la Tine,
Când șoapte mii aud mereu
Ce-mi spun că sunt uitat în lume,
Când sufletu-mi suspină greu
Unde să merg cu-amarul meu?

Când inima mi-e ne-nțeleasă
Și-atât de des este rănită,
Cine să știe ce se-ascunde
În spatele acestui zâmbet?
Cine să știe ce se-ascunde
În omu-acesta trecător?
Căci rănile ce sunt în suflet
Doar Tu le vezi și știi cât dor.

Și totuși vin mereu la cruce
Cu tot ce-n mine-apasă greu
Căci omul e creat de Tine
Doar Tu îl înțelegi, Stăpâne!
Știu că-mplinești ce ai promis
Chiar dacă zorii sunt departe,
Când totul pare că-i sfârșit
Vii Tu și-alungi întreaga noapte.