Dac-ar fi să pierzi în viață
Tot ce-ai strâns o viață-ntreagă,
Tot ce-ai drag și chiar și viața,
Când se rupe din ghem ața,
Ce de lume te mai leagă
În călătoria-aceasta pribeagă.

Dacă n-ai pierdut pe Domnul,
Și de moarte nu ți-e frică,
Dacă n-ai pierdut credința,
Vei avea și biruința,
Încă n-ai pierdut nimica
Domnul Slavei te ridică.

Domnul este-atât de Mare,
Că nu-ncape-n lumea toată.
Și atât de Mic, că-ncape
Unde-i dor de-a vieții apă,
Într-o inimă curată
Și cu dragoste o-adapă.

Fiica mea, curat păstrează
Sufletul și trupul tău,
Ca s-auzi mereu în tine
Orice-ndemn înspre mai bine,
Șoaptele lui Dumnezeu
Ce te-or întări la greu.

Căci, ca tu s-auzi în tine
Glasul Lui duios și lin,
Trebuie să tacă toate
Ale firii rele șoapte,
Cele de la cel străin
Ce-adeseori în cuget vin.
Amin.
(Vineri, 3 iulie 2020)