Se cutremură pământul, dar noi nu mai tremurăm,
Suntem reci, cuburi de gheață, încotro ne îndreptăm? ! ...
Nu mai avem sentimente, nu ne pasă de nimic,
Egoismul e în floare, inima parcă a murit.

Suntem reci în tot ce facem, parcă am fi niște roboți,
Se aud vești de războaie, oameni mor, dar tu socoți
Că războiul e departe, n-are treabă cu ai tăi,
Suntem egoiști din fire, suntem oameni foarte răi.

În țările mai depărtate, unde sărăcie e,
Copilașii mor de foame, e multă mizerie,
Apă nu au de băut, de spălat nu mai vorbim
Însă în egoismul nostru doar la noi, acum gândim.

În lume se răspândește boală, viruși, gripe de orice fel
Ne dezinfectăm tot corpul în casă când ajungem,
Nu vedem că suntem tare infectați în suflet
Că nu ne mai afectează deloc al omului plânset.

Orfanii zac în spitale, cu copii părăsiți,
Cei ce au fost aduși pe lume, nedoriți de ai lor părinți,
Nu are cine să-i aline și în brațe să îi ia
Fiindcă nu mai are suflet parcă mai deloc femeia.

Bătrânii stau în azile și-și plâng zilele cu amar
C-au trudit din greu pe o pâine, dar o mângâiere n-au,
Au copii ce au de lucru, nu au timp deloc, măcar
În weekend să-i viziteze sau de sărbătoare doar.

Sunt bătrâni ce în căsuțe singuri de mult au rămas,
Nu-i mai vizitează nimeni, să-i sprijine în necaz,
Vin din când în când copii să vadă de mai trăiesc,
Parcă le doresc de moarte căci mereu îi dojenesc.

Copii au răutate, școala e un câmp de luptă,
Se jignesc care pe care, vorbe grele își aruncă,
Nu mai este modestie, stimă nici atât nu e,
Suntem un popor creștin, dar murim ca nație.

Între noi nu ne cunoaștem, trecem și ne salutăm,
Ca vecini, doar bună ziua, mai multe nu întrebăm,
Nu ne mai pasă de nimeni, suntem cei mai egoiști,
Dar în egoismul nostru doar trăim ca oameni triști.

Ne cunoaștem fiecare, știm cum stăm și cum suntem,
Ar fi bine personal, pe noi să ne criticăm,
Să ne criticăm fierbinte și apoi să ne îndreptăm,
Este timpul de pe urmă, e timpul să ne schimbăm.

Este timpul de pe urmă, știm că în Biblie e scris,
Tot ce se întâmplă în lume e notat și e descris,
Să deschidem ochii bine, haide să ne pocăim
Dacă vrem o veșnicie cu Domnul noi să trăim.
Emilia Dinescu