Cuvântul Tău e-o candelă aprinsă,
El este o lumină-n calea mea,
Mă duce la izvoare cristaline,
Să beau din fericirea ce-i a Ta.
Cuvântul Tău e viu în veci în ceruri,
Și-a Ta credincioșie o-ntâlnesc,
Atunci când Tu îmi dai a Ta putere,
Prin văi când eu adesea obosesc.
A Ta învățătură bucurie,
În inimă mi-aduce ea mereu,
Din Tine ea îmi este moștenirea,
Ce mie mi-ai lăsat-o Dumnezeu.
Eu inima mi-aplec... orânduirea,
Aș vrea să o-mplinesc pân-la sfârșit,
Trăiesc după a Ta făgăduință,
De ea sunt zi de zi eu sprijinit.
Iubesc învățăturile lăsate,
De frica Ta adesea mă-nfior,
Păzesc dreptatea Ta dar Tu vre-o dată,
Să nu mă lași la cel asupritor.
Să nu mă lași s-ajung sub apăsare,
Topit sunt după mântuirea Ta,
Tu poartă-te cu mine-n bunătate,
Învață-mă să fiu și eu ca ea.
Întoarce-ți a Ta față înspre mine,
Și milă ai de mine Domnul meu,
Cuvântul să îmi fie o tărie,
Și-ntotdeauna eu, un rob al Tău.
Să nu lași niciodat' nelegiuirea,
Să fie peste mine... căci aș vrea,
În grele asupriri sa fiu eu robul,
Împlinitor doar de porunca Ta.
Fă fața Ta mereu să strălucească,
Și peste mine Domnul meu iubit,
Căci lacrimile-mi ape curg șuvoaie,
Cuvântul Tău când nu este păzit.
Tu ești Cel drept și-n toate judecata,
E fără de prihană Dumnezeu,
Ea este-ntotdeauna o dreptate,
Iubit de mine-i și cuvântul Tău.
Cântat de limba mea e-ntotdeauna,
El este-n toate desfătarea mea,
Mă sprijin în dreptatea ce-i din Tine,
Și nu uit niciodat porunca Ta.
Vestesc pe buze lauda căci Doamne,
De Tine izbăvit sunt eu mereu,
Trecând prin valea morții eu de Tine,
Am fost găsit căci Tu... ești Dumnezeu.
Amin