Mi-am pus încrederea în Domnul,
Și nici-un pas nu mă abat,
Căci în cuvântul plin de viață,
Adânc m-am înrădăcinat.

Mi-e desfătare-n orice vreme,
Mi-e sprijin El în calea mea,
Căci ma încred în bunătatea,
Dar și-n făgăduința Sa.

Mi-am pus nădejdea eu în Domnul,
La El salvare am găsit,
Când rătăceam în lumea largă,
Din ceruri El m-a mântuit.

Plăcere-n El găsesc întruna,
Și în porunca ce-a lăsat,
Căci pasul meu pe drumul vieții,
Găsește totul minunat.

Credința mea-i din Împăratul,
Care credință-n dar mi-a dat,
El face umbrele să fugă,
Să rătăcesc nu m-a lăsat.

Mireasma cea de primăvară,
Mă face să iubesc aprins,
Îmi dă puteri ca eu pe cale,
Ca să nu fiu vre-o dată-nvins.

Mi-e gându-n locul de odihnă,
Care de Domnu-i pregătit,
Alerg mereu cu nerăbdare,
S-ajung să fiu fără sfârșit.

Căci mare-mi este-a mea dorință,
De cer știută este ea,
Acolo-i este împlinirea,
Ce-n dar și mie mi-o va da.
Amin