Astăzi mă aplec în rugă... Totuşi, nu-mi doresc nimic
Pentru mine căci în mila-I, Domnul toate mi le-a dat:
Sănătate, casă, masă, pâine, sare, apă rece
Şi iubirea cea mai scumpă tot prin haru-I am aflat
Dar m-aplec cu reverenţă... ochii îmi devin izvoare
Căci privind în jurul meu văd atâta suferinţă:
Oameni ce-au uitat de zâmbet de durere-mpovăraţi
Şi bătrâni ce-au rătăcit calea către biruinţă...
Văd în inimi iarnă rece şi în suflete văd nori,
Mulţi copii ce plâng uitaţi într-un colţ întunecat
Şi atâta nepăsare ce domneşte peste lume
Mă îndeamnă să mă-ntreb: De iubire s-a uitat?
Unde oare s-a pierdut dragostea de altădată
Şi surâsul ce-nflorea odată cu primii zori?
Unde-i mâna ce ştia din puţin să dăruiască?
Unde-i cântul minunat ce trezea în noi fiori?
O, Părinte-al îndurării, din a cerului mărire
Te rog Tată să priveşti spre acest bătrân pământ
Să mai laşi să cadă ploaia ce trezeşte iar la viaţă
Şi să torni în pieptul nostru ca un râu pe Duhul Sfânt!
Ne mai iartă încă-o dată firea slabă, mersul greu
Şi ne umple de putere prin prea sfântă voia Ta!
Schimbă-ne în oameni paşnici... numai Ţie să-Ţi slujim
Şi ascultă-mi Tată glasul... Asta-i Doamne ruga mea!

Vulcan-23-04-2023
Mary