Azi lumea nu mai citește
Cică a evoluat,
Mai nou, scrisul plictisește
Căci e tare demodat.

Noi suntem pe baricade
Scriem, nu să fim citiți,
C-avem sufletul o carte
Și ne simțim împliniți.

Cultura nu o să moară,
Arta va fi o comoară,
Trebuie ca să luptăm,
Scrisul nu abandonăm.

Eu scriu, dar nu sunt poetă,
Nu vreau să ajung vedetă,
Nu scriu bine, chiar greșesc,
Poate rima nu găsesc.

Scriu despre tot ce gândesc,
Poezia o iubesc,
Scriu ce simt și ce cunosc,
Dragostea mi-o recunosc.

Voi scrie în poezie,
Sentimente poate o mie
Dacă mă vei corecta,
Îți voi mulțumi cândva.

Nu am studii prea înalte,
Nu visez să scriu o carte,
Scriu doar despre Dumnezeu
Căci m-a ocrotit mereu.

Ce dacă nu sunt citită,
Inima mi-e fericită
Pentru un suflet de citește
Și pe Domnul îl întâlnește.

Poate că nu am talent,
Dar voi scrie permanent
Căci în vers eu mă exprim
De tot ce cunosc divin.

Cei ce scrieți, nu cedați
Și nu vă descurajați,
Lumea azi e fantezistă,
Dar vă spun că-i tare tristă.

Mult noi am evoluat,
Știința a înaintat,
Lumea parcă se prostește
Căci doar ce-i "cool" azi primește.

Să scriem orice ar fi,
Că e proză, poezii,
Fiecare personal
Poate fi un bun canal.

Dacă tu ești scriitor,
Scrie nu pentru popor,
Scrie zilnic pentru tine,
Scrie cât poți tu de bine.

Va veni poate o zi
Când ce ai scris, vei reciti
Și vei fi chiar bucuros
Că ai scris ceva frumos.

Am să scriu și eu mereu
Despre al meu Dumnezeu,
Nu scriu ca să fiu citită,
Scriu că mă simt împlinită.
Emilia Dinescu