O, Părinte-al îndurării, Dumnezeul mângâierii,
Azi, copiii Tăi, în lume, merg pe-al lacrimilor drum,
Numai Tu le poți cunoaște adâncimile durerii,
Numai Tu poți să îi mângâi în momente ca acum.

Numai Tu îi poți susține ca să nu se prăbușească,
Numai Tu, peste oceanul de suspine și de plâns,
Înspre noile-orizonturi îi poți face să privească,
Numai mâna Ta de mână poate să îi țină strâns.

Azi, cu plugul încercării viața lor este brăzdată,
Hotărârea Tu-ai luat-o, și de ce, numai Tu știi,
Însă fiecare brazdă prin inima Ta de Tată
Trece, până să ajungă la iubiții Tăi copii.