Se-adună norii-n orizonturi reci,
În verde viu mă-mbrac înfrigurat,
Aștept tăcut pe-aicea ca să treci,
Să verși balsam în duhul încercat!

Speranțe am, în suflet cât îmi ești!
De n-ai fi Tu, Isus, nădejdea mea,
M-aș pierde în himere pământești
Și-ntreaga viață mi s-ar clătina.

M-aș frânge ca un vreasc ce-i pus pe foc
Și-n scânteiri difuze Te-aș căuta,
Privind în sus, căutându-mi al meu loc,
M-aș regăsi numai în Casa Ta!

De-aceea, azi, când tremur sub poveri,
Cuprinde-mă cu brațu-nsângerat,
Să îmi vorbești duios, să-mi dai puteri,
Să nu mă las de vânturi, scuturat!

Să mă adap ca pomul lângă râu,
Din Apa vieții, din Izvor divin,
Să mă încing cu Adevăr la brâu
Și să mă-ncred în Dumnezeu deplin!

27/04/2023, Barcelona- Lucica Boltasu