Ce ești creștine în grădină,
Neghina? , sau un bob curat,
Un pom ce-i plin de multe roade,
Sau ești demult... unul uscat.

Ce ești sub razele de soare? ,
Ce peste tine-au răsărit,
Aur curat? , sau plin de zgură,
În vremi din urmă ce-au venit.

Cine tu ești pe drum în viață,
Spre ce te-ndrepți tu oare-acum? ,
Cine te-asteaptă l-al ei capăt,
Atunci când vei sfârși pe drum.

Cui îi slujești în alergarea,
Care o ai din zori de zi,
Unde îți este-a ta comoară,
Ce-o strângi fără a obosi.

Spre ce privirea ți-e-ndreptată,
Când valurile vin și vin,
În vreme grea de prigonire,
Cine e oare-al tău alin?

Tu cercetează-te căci iată,
Sunt vremuri astăzi de sfârșit,
Să nu lași gândul ca să fie,
Prin lumea largă rătăcit.

Și roadele și-a t-alergare,
Să fie toate pentru cer,
De nu vor fi... ești tu pe calea,
Acelor care mor... ce pier.

De nu vor fi... vei fi de lume,
Tu rătăcit pe drumul tău,
Un rob legat într-o robie,
A celui care este rău.
Amin