FA-MA DOAMNE OM AL RUGACIUNII
- Fă-mă, Doamne, om al rugăciunii!
Să pun stavilă-înaintea urii.
Să gust din libertatea Duhului,
În lupta cu ispitele răului.
Îți mărturisesc neputința mea,
Și-ți aduc înainte suferința grea,
Să mă mângâie Dragostea Ta,
Îndură-Te Doamne și nu mă lăsa.
Fă-mă, Doamne, om al rugăciunii!
Să strălucească puterea luminii.
- Alungă-ţi c-un zâmbet, lacrima,
Chiar dacă-ți plânge inima.
Îți vei învinge suferințele
Și-ți vei alunga tristețile.
S-ajungi pe culmi de munte,
Adesea durerea-i o punte,
Urcușul e greu, dar biruința-i mare,
Căci bucuria, o găsești în urcare.
Îndrăznește... voi fi mereu cu tine,
Și-n nemurire, vei fi veșnic cu Mine.
Vrei să trăiești în vârf de munte?
Acolo se urcă cu sudoare pe frunte.
Urcușul e greu, dar izbânda-i mare,
Căci fericirea, o găsești în urcare.
Paharul întristării când se golește,
Gusta-vei mierea, ce te întărește
Și suferințele ţi-le îndulcește.
Astfel, în neprihănire vei crește.
Suișu-i anevoios, dar victoria-i mare,
În final afli a mântuirii binecuvântare.
- Fă-mă, Doamne, om de rugăciune!
Să-împletesc cununa faptelor bune.
Să-mi răspunzi cu mângâiere,
Când tristețea, m-apasă cu durere.
Să nu m-abat, nicicând, din Calea Ta,
Ţine-mă Doamne bine, nu mă lăsa.
Viața fără Tine-i sclavie,
Nu mă lăsa Doamne-n robie.
Fă-mă, Doamne, om de rugăciune!
Să-împletesc cununa faptelor bune.
Lumina Ta, să mă călăuzească,
Candela Ta, să strălucească
Deasupra capului meu, mereu.
Să risipească întunericul meu!
La Tine este izvorul vieții
Și lumina-n roua dimineții.
Ţine-mă Doamne lângă Tine,
Dă-mi lumina vieții, ca să văd bine.
Cum strălucește lumina celor vii.
Luminează-mă până ai să revii.
Cuvântul Tău este candela inimii,
Ce-mi arată cărarea luminii.
Mântuirea e făclia dimineții,
Ce-mi arată izbăvirea vieții.
Răspândești miresme de flori,
Faci să răsară vindecarea-n zori,
Și mă prind al smereniei fiori.
Împrăștiind întunecoșii nori,
Nu lași să-mi întunece vederea.
Ce-mi măresc nefiresc durerea.
Creşte-mi Doamne neprihănirea,
Înțelepțește-mi priceperea,
Să văd Slava Ta ce mă-nsoţeşte,
Mântuirea, ce-n jertfă strălucește.
Mai puternic, ca lumina soarelui,
Prin Harul ce pune stavilă păcatului.
Să simt razele din mâinile Tale,
Brațul Tău, ce mă scoate din vale
Și mă urcă pe Stânca neprihănirii,
De unde izvorăște tăria iubirii.
Fă-mă, Doamne, om al rugăciunii!
Să răspândesc mireasma bună a inimii.
Să se cutremure întregul pământ,
Să râvnească cu dor, al Tău Cuvânt.
Să se aprindă luminile săgeților,
Împreună cu strălucirea sulițelor,
Ca să pătrundă lumina Evangheliei,
În întreagă lume, pân-la marginile ei.
Fă-mă, Doamne, om al rugăciunii!
Să strălucească în inimă puterea luminii.
- Rugăciunea las-o să curgă din inimă,
Să se prelingă cristalul din lacrimă.
Urcușul e greu... dar biruința-i mare.
Și bucuria e a lacrimilor mărgăritare.
Nu deznădăjduii, voi fi mereu cu tine.
Și-n nemurire vei fi veșnic cu Mine.
Amin!