Mai cântă, porumbița Mea,
Vestește tu, iubirea Mea! ...
Vestește tu, prin cântul tău,
„Milos și bun e Dumnezeu!”

Mai cântă, porumbița Mea,
Și când te doare rana grea,
Și când lovită ești de vânt,
Tu cântă, al iubirii cânt!

Și când te-ascunzi în crăpături,
Și când te temi de lovituri,
Tu cântă, porumbița Mea,
Și Eu, din Cer te-oi asculta! ...

Tu cântă, ca s-audă toți,
Vestește, orișiunde poți,
Peste munți și printre văi,
„Isus e jertfa, pentru-ai Săi!”

Tu cântă, porumbiță dragă,
Cântu-ți, să fie balsam pe rană,
Ca să știe cel ce plânge,
„Isus, trestia nu o frânge!”

Zboară, porumbița Mea,
Și unde vezi vreo armă grea,
Spune-le și le vorbește:
„ Dumnezeu pace voiește!”

Spune-le, ca toți să știe,
Poruncă e „a nu ucide”!
Cel ce moarte răspândește,
Moartea lui, și-o pregătește!

Și dacă vezi răutate,
Pleacă degrab’ mai departe!
Dar lasă-le un cuvânt:
„Domnu-ți cere să fii blând!”

Și dacă vezi suferință,
Spune: „Isus dă biruință!”
Tu cântă, cântă peste tot:
„În Isus eu totul pot!”

Iar când dai de ape liniștite,
Odihnește-ți aripile-istovite!
Apoi, continuă-ți zborul către Cer,
„Iubește-oricând!"... atâta Eu îți cer!

Amin!