Rugăciunea profetului Daniel

(Cuprinde Dan. 9.4-19.)

Doamne, Dumnezeule mare şi înfricoşate! Tu care ţii legământul
Şi dai îndurare acelor ce Te iubesc, păzind poruncile şi cuvântul!
Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici,
Ne-am abătut dela porunci şi orânduirile Tale! Suntem nevrednici!

N-am ascultat pe robii Tai, proorocii, care întotdeauna au vorbit,
În Numele Tău, împăraţilor noştri şi căpeteniilor noastre desluşit,
Şi părinţilor noştri şi la tot poporul, de multe ori-n jale şi suspine!
Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă astăzi, între străini ni se cuvine,

Nouă, tuturor oamenilor lui Iuda şi tuturor locuitorilor Ierusalimului
Şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, pe faţa pământului,
În toate ţările în care i-ai risipit, ca să ni se umple faţa de ruşine,
Din pricina fărădelegilor de care s-au făcuţi vinovaţi faţă de Tine!

Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, smeriţi!
Da, nouă, împăraţilor noştri şi căpeteniilor noastre, -de-a fi umiliţi-
Şi părinţii noştri, pentru c-am păcătuit împotriva Ta toată suflarea!
La Domnul Dumnezeul nostru bun este însa îndurarea şi iertarea!

Împotriva Lui ne-am răzvrătit! Şi n-am ascultat de glasul Domnului
Dumnezeului nostru, ca sa urmăm întocmai drept, după legile Lui,
Care le pusese înainte prin robii Săi, proorocii, pentru neprihănire,
Ci Israel a călcat Legea Ta, şi s-a abătut, astfel făcând nelegiuire,

Ca să n-asculte de glasul Tău! Deaceea ne-au şi lovit blestemurile
Scrise-n Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, nu binecuvântările!
Pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu, El a împlnit, astfel,
Cuvintele pe care le rostise împotriva noastră, ca un popor infidel,

Şi împotriva căpeteniilor noastre care ne-au cârmuit în necredinţă
Şi au adus peste noi o mare nenorocire aşa cum niciodată-n fiinţă,
Şi nicăieri nu s-a mai întâmplat, ca poporul să fie supus străinului!
O nenorocire ca aceea care a venit în groază asupra Ierusalimului.

După cum este scrs în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta
A venit peste noi, şi noi nu am rugat pe Domnul, să ne ia năpasta,
Nu ne-am întors dela nelegiuirile noastre, să umblăm în ascultare,
Şi nu am luat aminte la adevărul Tău, şi la dragostea mântuitoare!

De aceea şi Domnul a vrut, nenorocirea aceasta să vină peste noi
Căci Domnul, Dumnezeul nostru Sfânt, care ne-a aruncat în noroi
Este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, pentru poporul Său,
Dar noi n-am ascultat glasul Lui când zicea să ne depărtăm de rău.

Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, tăria Ta de lauda e vrednică!
Căci ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului, cu mână puternică,
Şi Ţi-ai făcut un nume mare, cum este El azi, printre alte popoare!
Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, n-am vărsat lacrimi amare!

Dar, o Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia şi urgia Ta
De la cetatea Ta Ierusalimul, căci s-au pustiit bucuria şi veselia sa,
De la muntele Tău cel sfânt! Căci din pricina prea multelor păcate,
Şi din pricina nelegiurilor părinţilor noştri, ce-au făcut nedreptate,

Este Ierusalimul şi poporul, de râsul tuturor celor ce ne înconjoară.
Ascultă dar Dumnezeul nostru! Izbăveşte-ne Tu de aceasta ocară!
Ascultă rugăciunea, şi cererile robului Tău, din slava Ta cerească!
Şi pentru dragostea Domnului, lasă faţa Ta sfântă să strălucească

Peste sfântul Tău locaş pustiit. Pleacă urechea Dumnezeule acum!
Şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile făcute scrum,
Ale noastre, la cetatea peste care este chemat Numele Tău sfânt!
Căci nu pentru neprihănirea noastră Îti aducem aminte prin cuvânt,

Ci pentru îndurările Tale cele mari, ochii noştri întruna lăcrimează!
O! Ascultă Doamne! Iartă Doamne! Ia aminte Doamne şi lucrează!
Nu zăbovi! Din dragoste pentru Tine, scapă-ne din mâna celui rău,
Căci Numele Tău e chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!

Flavius Laurian Duverna
24 noiembrie 2007