Ca fire de paianjen dai acuma la o parte,
O lume de placeri, de iad, o lume de pacate...
O lume de incatusari, de frangeri si regrete iar,
De amagiri, desert, caderi intr-un abis murdar.
Te-apleci cum n-ai facut vreodat' si inima se frange
Intr-un noian de remuscari, de lacrimi si de sange
Care mai cade inca azi ca sa te spele-n taina,
Sa-ti dea in lume un alt sens si-o alta haina.
Ti-nalti a mainilor putere spre un etern preasfant
Si pe pamntul gol ti-asezi genunchiul tau infrant.
Dai forma si tarie, culoare, gust si sens
Credintei ce-nfioara intregul univers.
Intorci un spate hotarat acestei lumi deserte
Si-o lume-ntreaga parasesti cu patima si sete;
O lume de-ncercari, dezgust, de rele si de ura,
O lume care deformeaza tot ce-i creat, faptura.
Spre-un nou deznodamant te-ndrepti, spre demnitate
Sa te-ntalnesti pe veci de veci c-o lume de dreptate .
Stai linistit si-ntrebator privind naiv in sus
Spre Cel ce schimb-o lume de necuprins, Isus.