De ce-i iubim pe cei ce nu mai sunt,
De ce mai plângem, de ce mai zâmbim
Când de-al lor chip mereu ne amintim?
Deși nu-i vom mai revedea nicicând
Pe-acest pământ!

De ce-i iubim pe cei ce nu mai sunt
Și de-al lor chip mereu ne amintim?
De parcă, după moarte sigur știm
Că îi vom revedea pe toți oricând
Ca pe pământ!

De ce-i iubim pe cei ce nu mai sunt
De ce mai plângem, de ce mai zâmbim?
În chipul Domnului mereu ne regăsim
Și știm că noi ai Lui suntem oricând
Pe-acest pământ!