În prima zi a săptămânii
Pănă să se lumineze
Magdalena se coboară
Mormântul să-l tămâieze

În răcoarea din grădină
Lângă piatra doborâtă
Au văzut mormântul gol
Si-ncepură ca să plângă

La doi pasi, apare-un Om
Ea crezu că-i grădinarul
Unde-i Domnul? Tu l-ai luat?
Si-ncepu să-si plângă amarul

Apoi, vede-o lumina
Care de la El venea,
-Rabuni! Domnul meu!
-Maria stai! nu Mă tinea

Căci vremea nu-i trecută
Încă nu M-am urcat
La Tatăl Meu si Tatal vostru
Pentru putin M-am arătat

Dar, du-te si le spune
La ai Mei frati îndurerati
In Galilea unde-Am zis
Cu toti să-M-asteptati

Celelante s-aplecară
Se uitau, si-au dat ocol
Erau tare-nspăimântate
C-au văzut mormântul gol

Când, deodată le apare,
O lumină ca zăpada
Din care vorbesc doi îngeri
-Aici, Îl cautati degeaba!

El A-nviat! Si-n veci e viu
Să mergeti să vestiti
Cu ucenicii toti
În Galileea să veniti. Amin!