Biruinţa-n umilinţă

O, Isus, scump Salvator!
Din slava sfântă şi divină
De cinste şi de glorii plnă,
La omul slab, cel muritor,
Te-ai coborât în a lui vină.

Te-ai dezgolit de măreţie,
De slava-Ţi de Dumnezeu
Din neîntrecutu-i apogeu
Ce-a stralucit din veşnicie
Înveşmântată-n curcubeu.

Un trup aici Ţi-ai pregătit
Ca să aduci la îndeplinire
Prin sfânta Ta neprihănire
Cum planul sfânt a stabilit:
Cea mai sublimă mântuire.

Născut sub legi deja fireşti
Prin Duhul Sfânt, întrupat
Cu omul Te-ai asemănat,
Sa poţi lupta, să biruieşti,
Să-l răscumperi din păcat.

Prin lupta lungă, a ispitirii,
În Ghetsimani, în apăsare,
Sub agonia cea mai mare
Ai vrut nădejdea mântuirii
Să i-o asiguri prin răbdare.

Şi-ai suportat cu umilinţă
Prin umbra de neascultare
A urii-n marea răzbunare,
Cea mai grozavă sentinţă
Şi mai crudă condamnare.

Şi-astfel, vestit-ai biruinţa
În lupta vieţii ce-ai purtat
Când în dragoste-ai răbdat,
Şi ai primit tăcut sentinţa
Să mori pe lemn crucificat.

De-aceea-n toată veşnicia
Mareaţa taină, a-ntrupării
Prin planul răscumpărării,
Va fi-acea ştiinţă, şi făclia,
În Jertfa scumpă a salvării.

Flavius Laurian Duverna
27 noiembrie 2007