De-atâtea ori am auzit,
De-atâtea ori am zis și eu:
Tu, Doamne, și nu eu.

Dar ce am zis nu am făcut
Din cauză că n-am crezut.
A mea putere-am folosit
Și-ajunsa-mi deznădăjduit.

Singur-am vrut să biruiesc
Și-am încercat să dovedesc
Că pot lua totu-n mâna mea,
Să-naintez prin viața grea.

De chin am fost eliberat
Atunci când chiar am realizat:
Tu, Doamne, și nu eu.

Ce am nevoie e la Tine
Puterea Ta e ce mă ține.
Voința mea e-un fir de ață,
Iubirea Ta e ce mă-nalță.

Căci fapta mea e în zadar
Și Harul Tău e ce-am în dar.
Căci a Ta dragoste mă face
Să Te ascult și să am pace.

Nu ma-m lăsat călăuzit
Deși mereu am auzit:
Tu, Doamne, și nu eu.

Acum eu vreau să-nfăptuiesc,
De fapta mea să mă căiesc:
Tu, Doamne, și nu eu.