La nevoie se cunoaște
Care-ți este prieten bun
Și în nevoie nu te lasă.
Până nu ajungi în lipsă,
Mulți de prietenie-ți spun,
Dar de-ajutor ei nu dispun.

Prietenul ce-a stat cu tine
În necazul cel mai mare
Ți-a fost frate, să-i fii frate,
Să vă ajutați în toate
În vremurile de-ncercare
Până la ultima suflare.

Omul fără nici un prieten
E ca stânga fără dreaptă,
Când e la mai grea-ncercare
Nici un ajutor nu are,
Strigă și-n zadar așteaptă
Ajutor chiar și pe plată.

Prieten bun ți-e-acela
Care mustră greșurile tale
Și de rele te ferește,
Nu acel ce te lingușește
Lăudându-ți orice cale
Cu-a lui discursuri formale.

Vrăjmașul când va veni
Poate nimici cu al urii foc
Ce nu poți reface asemeni,
Nici cu o mie de prieteni,
Nu mai poți clădi la loc.
Și nu poți să te bucuri deloc.

Prietenii nu totdeauna
Pot fi sinceri, sau nu vor,
Dar dușmanii-s totdeauna
Furioși ca și furtuna,
Sinceri în pornirea lor,
Să facă rău: ei asta vor.

Om fără dușmani pe lume,
Nicicând nu poate să fie
Nici de-aproape, nici de departe.
Numai să n-aibă dreptate
Cel ce-i poartă dușmănie.
El cinstit și drept să fie.
Amin.
(Vineri, 23 aprilie 2021)